Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2011

Nimic nu se pierde , totul se transforma

    Si totusi … Si totusi continui sa mint , continui sa Ma mint .. este prea dureroasa  aceasta evolutie , prea precipitata .. In cativa ani , in cateva secunde chiar , am murit , am inviat si m-am reincarnat  intr-un alt presupus “eu” , doar ca acest “eu” este un monstru insensibil care ucide , striveste toata frumusetea  din jur din cauza mucegaiului din cavitatile prea inguste . Nu ma pot bucura de nimic , admir toata puritatea care a mai ramas in Univers , in oameni , apreciez iubirea , desi nu o pot simti … de parca termenul ”fericire” a fost sters din dictionarul meu , sau imi provoaca alergie . Imi privesc reflectia oriunde , in oglinda cerului , in fereastra magazinului de la colt , in cioburile lacului vitros si vad o persoana fericita , satisfacuta , mereu cu zambetul pe buze dar inauntru impregnata cu lacrimi amare . Singura explicatie pe care o pot gasi este ca intr-o noapte am reusit sa visez , sa evadez , sa plutesc , iar spiritul a fo...

Razboiul oglinzilor

Incatusat in abisul celui mai lugubru subsol , ascult in tacere muzica suava a ploii de vara . Sunt acum o epava scufundata in adancul infinit al unui ocean , doar ca nu pot simti atingerea senzuala a apei candide… Agonie , extaz , tristete , singuratate , regrete si alte mii de sentimente ma incearca acum … la aceasta ora tarzie in noapte . In realitate nici nu stiu daca este noapte sau zi   ,stiu doar ca intunericul a acaparat tot , chiar si spiritul meu . Din patura din care inainte cresteam vise , “privesc” acum cu spaima si cu nerabdare spre cel mai infricosator cosmar . Am ajuns sa pazesc Nimicul care la randul sau ma pandeste asteptand ca inevitabilul sa se intample .. Ma intreb cate alte victime mai duc aceasta lupta inutila , cati au renuntat , cine a iesit invingator , sau poate sunt sigurul naiv care mai spera inca ... Gandul ca as putea fi inconjurat de alti virusi ma deruteaza .. nu-i pot ignora , dar nici nu le pot permite accesul in sfera...

Inocenta vanduta

Si astazi viata a escaladat un montagne russe erodat oferindu-mi astfel  ocazia de a experimenta vesnica trecere de la succesul garantat la o zi de loterie ratata . Am crezut ca obtinand marele premiu o sa pot achizitiona unul  din biletele pe cale de disparitie spre poarta fericirii … O mica ocheada a reusit sa-mi alunge norocul , sa intoarca roata inselatoare si independenta a castigului . O singura cifra , un mic detaliu , o mare pierdere … Copilul naiv care orbeste toate sufletele cu increderea sa expresiva  este capabil de orice sacrificiu pentru a se integra in unitatea aparent perfecta , in speranta ca astfel Gradinile sfinte ale Paradisului isi vor putea conserva culoarea , prospetimea si frumusetea . Mult prea subiectiv , a ajuns sa se imbete cu parfumul apetisant al fictiunii , a parasit asfaltul incins al realitatii pentru a strabate campul himerelor prospere . Acum mirajul ploii de petale se destrama treptat lasand in urma un spirit deshidratat , firav si devi...

Sprijinit de-o lacrima veche

Decembrie   Schimbare majora de peisaj La colturi de strazi, rebeli anonimi Contempla-n tacere rafinamentul albului miraj. De la ferestre-nghetate de constelatii cu gene clipind, Doar zambetul frustrat al ultimilor mimi Transporta imaginea haosului in fiecare gand. Pereti norocosi, cu caramida sfidatoare albind, Ne rad in fata, criticand vazduhul opac al muritorilor de rand. Sunt singurii solitari obiectivi Ce gusta parsiv dulceata inselatoare a celor doua lumi Sarmanii naivi… ne prezinta un documentar Al intelepciunii creatoare, al anilor irositi fumegand , Al spumei imbacsite in jar, Al performantei pierdute furand. Din ochii parintilor azi Cad lacrimi purtate de vant Pe obrazul aspru, brazdat de riduri adanci, sangerand . Milioane de spirite ignorante Privesc amuzate masacrul nemuritorilor eroi Din departare inca strabate Vantul negru ce i mprastie cenusa pura Deasupra urmasilor dezorientati si goi .     ...

Because I love you ...

Natura isi arata iar latura vulcanica , ma ameninta si ma atentioneaza ca ignoranta a atins cote maxime si pentru a-mi atrage atentia abordeaza o strategie asemanatoare cu a mea : o sa stinga focul cu foc . Vantul dulce , catifelat al primaverii s-a transformat intr-o coregrafie cu miscari browniene a milioane de lame ascutite si , pentru a amplifica durerea , o ploaie acida spala cu alcool sangele inchegat . Dupa multa rezistenta oarba realizez ca nu trebuie sa continui aceasta lupta inutila si ca trebuie sa avansez ; asta ar face un adevarat invingator . Trebuie sa ma deschid pentru a lasa lumina calda sa ma purifice . Recunosc acum , desi nu in totalitate , ca simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita , o sa captez toata afectiunea pentru a o putea returna in starea ei initiala , pentru a-i reda caracterul terapeutic , afrodiziac . Oare iti mai amintesti zilele agitate cand ma intrebai de ce nu-ti pot spune niciodata “te iubesc” ? Strangeam din umeri ca un copil pent...

Revenire la origini

Astazi pana si primavara a fost compromisa. Nu ne-a mai coplesit cu lumina ei pretioasa, cu armoniile orchestrei simfonice din stejari sau cu clinchetul vesel al gingasilor ghiocei. Acum atingem impietriti roua zapezii si inspiram aerul rece al norilor buclucasi. Iesind din palatul de sticla inchid absent nasturii fracului alb care continua sa ma invaluie. In jurul meu meu totul este oglinda, explozia de alb ma deruteaza si ma incetineste. Paralel, pe cealalta banda, alte suflete bantuie strazile in cautarea locului marcat cu X, dar din cauza albului imaculat x-ul a disparut si nimeni nu-si mai gaseste destinatia, asa ca hoinarind imprastie ceata. Deasupra lor, inaripati, gardienii le ghideaza fiecare pas, fiecare miscare. Ei insa nu simt prezenta divina si instrainati se avanta tot mai puternic in namolul putrezit al iadului pe pamant. Sa fiu sincer, nici eu nu Ii mai simt zborul, nicio atingere delicata, nici macar tragerea de maneca de la semaforul din statia mult pr...

Speculatii

Cu fiecare secunda care zboara un alt centimetru din mediu se degradeaza... ca un puzzle care, inclinat la un unghi de numai cateva grade, isi pierde substanta si, nu in ultimul rand, forma. Acelasi drum din piatra, aceleasi minute pierdute alergand, aceeasi lumina difuza, o noua zi... Fantasmele de care ma lovesc la fiecare pas si care ma ocolesc, nu reprezinta decat sentimente distribuite neuniform. Poate ca zambetul aduce un “strop” de fericire, dar o lacrima curata aduce cu ea imaginea realitatii. In linistea pura a singuratatii care ma caracterizeaza, lacrimile cu care ma hranesc au fost, sunt si vor fi intotdeauna cele mai bune partenere. Am aparut dintr-un izvor de suferinta, din care imi incarc si acum bateriile epuizate, dar imprastii caldura din dorinta de a nu impartasi cu nimeni gheata... ranile mele sunt mult prea adanci pentru a mai putea suporta durerea de pe fetele voastre. Forta care incearca mereu sa ma echilibreze nu face decat sa sporeasca sentimentul de confuzie......

Strainul

Cu greutatea ce-mi apasa sufletul, las trupul acesta efemer sa alunece din pat pentru a intampina o noua etapa din aceasta gluma nesarata, monotona si presarata cu dispret pe care toti aleg sa o numeasca “viata “, din dorinta de a se complace cu aceasta experienta ce nu poate fi revocata. Din 2 miscari obosite ma agat de draperie, singurul obiect care adauga un strop de culoare acestui “vis” in jurul caruia ma invart frenetic. Indepartez aceasta panza pentru a inlatura viziunea neclara si pentru a lasa artificiile sa ma inconjoare si sa ma invadeze, dar ca intotdeauna sfarsesc prin a privi cu admiratie razele argintii ale sensibilului corp ceresc... Melancolia ma ameninta atunci cand zorii distrug magia si lumina aceea intima se degradeaza pe masura ce explozia de lumini dusmane o inglobeaza in armata inamica... Simt nevoia sa privesc, sa “ma” privesc... apropii oglinda sculptata manual, in lemn, singura in care am incredere ca va reflecta intr-adevar realul. Cu toate acestea, pesimist...

Esec

Ieri am lasat intunericul sa ma cuprinda si parasind lumea iluziilor te-am simtit... Umbra ta devenea din ce in ce mai clara, dar cand ti-am vazut chipul m-am speriat. Erai atat de trist incat ai dezlantuit lacrimile pustiului meu... Stiam ca o sa ma alungi si tocmai de aceea am inaintat, am vrut sa unesc cele doua umbre pentru a-ti fi atat de aproape incat caldura mea sa te trezeasca, sa te invaluie si sa te impiedice sa ma indepartezi, dar tu nu te-ai lasat invins. Desi simteam ca prezenta mea te doare si ca dorinta de a ma rapi si de a imparti cu mine locul tau secret era imensa, tu nu ai dat inapoi, te-ai mentinut ferm pe pozitii si, ca niciodata, ai preluat controlul. Ca un fin psiholog, ai descoperit punctele slabe si ai profitat de vulnerabilitatea mea, de incapacitatea mea de a mai lupta si te-ai indepartat. La un metru distanta, erai deja inaccesibil si mult mai puternic. Nu te-ai lasat asfixiat de nicio emotie si cu multa sinceritate m-ai refuzat. Mi-as ...