Secunde se scurg, minute se aduna in ore, zile, luni si chiar ani irositi... Sunt intr-o cadere libera in fantana timpului nepasator si nemilos; efortul fiind aparent inutil, renunt la ideea de a mai lupta pentru atingerea unei linii de FINISH, inca nestabilita... Ma simt de parca alerg intr-un maraton, la care m-am inscris inconstient si, cand eram aproape de podium,am capitulat,mi-am pierdut interesul,motivatia,acceptand astfel titlul de invins sau ,mai rau, de persoana ce abandoneaza. Sunt constient de posibilele efecte, de consecinte, dar ma ascund sub masca nepasarii, pentru ca mai tarziu sa ajung sa ma urasc ca am acceptat o schimbare atat de degradanta. Este evident ca principalul meu adversar in aceasta cursa sunt chiar EU...ma lupt ,deci, cu nesigurantele mele, cu neincrederea si temerile care ma coplesesc si care ma impiedica sa inaintez. Acestea sunt principalele impedimente si daca psihicul se lasa intimidat de aceste necrutatoare slabiciuni, atunci imi este greu s...