Mi-ai intrat abuziv în sânge, iar acum mă trezesc exclusiv pentru a te respira, plămânii mei au devenit dependenți de mireasma existenței tale. Conștiința îmi spune să mă prezint la ședințele de dezintoxicare, dar dependența de tine a devenit o comă autoindusă. De ce mi-ai restructurat dicționarul? "A fi" a devenit echivalent cu numele tău, buzele-mi sângerează atunci când tu nu ești, iar pielea este privată de simțul tactil. Am devenit imună la factorii externi, durerea este acum un concept străin, singurul moment în care o identific fiind acela în care amintirile se izbesc de realitate. Recompune-mă, ultima piesă de lego îți aparține și sunt conștientă că te hrănești cu gândul că sufletul meu se scurge printre degetele tale aspre cu o rapiditate incredibilă. Uneori îmi doresc să sparg clepsidra, să eliberez timpul, să nu mi te mai răpească, să nu mă mai țină captivă, dar nu îți pasă, tu ai acasă un canar care nu iese din colivie, al cărui glas se activează doa...