Shadows In The Mirror

I've been missing human interaction for a while now, so I kept "hunting" social apps, looking for strangers to talk little nothings to. It did keep me entertained for a short period, but chatting with a wide variety of lost souls, I came to the conclusion that I can't keep lying to myself, pretending to be safe and sound on my own. I'm not. Nor am I looking for anyone, I'm looking for a certain someone in any person I come across. It's wrong, I know. My insides are frozen, but not any source of heat can warm me up, I tested it, but it doesn't seem to work, so I have a weird rash, how do I treat it? It's not a typical skin condition, dermatologists have prescribed a ton of lotions, fuck them, they are clueless. So am I, looking for help in the wrong place. Still wandering. Your heat has left my skin a few years ago and your smell is vaguely printed in my cells, but I can feel it fade away as well. I'm still hiding behind closed doors, these loat

Mă dor oasele, pielea mi-a rămas mare și mușchii orbiculari s-au atrofiat în urma privitului în orizont, dependență care mă ține prizonieră de luni de zile, prea multe luni... Trupul moare milimetru cu milimetru în fiecare secundă, iar parfumul începe să se evapore, tânjind după goana prin univers. Adultul, acest străin invadator, mi-a privat copilul de culori, i-a furat prospețimea, entuziasmul și inocența, lăsând în urmă infidelitatea. L-a consumat într-atât de mult încât a început să se disipeze, amintirile s-au transformat în filele unei cărți de istorie, redactată de terți. Culorile curcubeului s-au scurs prin glandele lacrimale, pictând în viu o carcasă de mult neînsuflețită. Sunt zile în care întunericul devine apăsător și doare, sfâșie înfometat! Mi-a fost mereu frică de succesiunea acestor zile, ironic însă, acum tânjesc după ele. Criogenare. Gaura neagră a fost înlocuită de albul imaculat. Pânza, deși destrămată în timp, pare a fi neatinsă de căldura umană, iar șevaletul frag

Insomnia. My most recent nightmare has triggered a nocturnal pensive marathon, there is no doubt I'm once again pulling an all-nighter, so I grab a coat and leave my room, I might as well lay on the grass tonight. It's been raining all day, but I don't mind the cold, I'm going to get drunk with the heavenly smell of the Earth, caging my soul in a windowless room made out of a starry ceiling and a smooth, wet lawn. Taking a deep breath, I proceed with my wander, still wondering about last night's dream, when I experienced my first death-like experience, only being reincarnated into a different body. I kept staring at my palms, not sure who they belong to. Are palms really that distinguishable, why can't I recognize my own DNA? I continued to explore myself by touching my features, I couldn't feel anything, what am I supposed to discover? They're mere valleys and mountains on a plain piece of skin.. The wrinkles are not deep enough for me to figure o

Umbre...  Vidul tânjește după umbre  Palma-ți plânge cu lacrimi de sânge în acest deșert derizoriu Zâmbetul descuamat de speranță și-a așternut povara, izolând interiorul cu o peliculă de rugină (eternele "bube, mucegaiuri și noroi")  De când nu te-ai mai privit?  Când ai încetat să-ți fii prieten, camarad, pilon moral?  În urma unei ședințe de terapie, ai implementat autoflagelarea -Motivul calvarului?  -Incinerarea iubirii.  Ai îngropat flegmatic toate trăirile dobândite, moștenite...  Tulburare obsesiv-compulsivă?  Mecanism de autoapărare, de distragere Ai dezinfectat toate amintirile, visele și fricile Te-ai renegat..  De ce nu ai ascuns mizeria sub preș?  Amprentele ți-au invadat sufletul: Tornadă!  Scopofobie?  Viața te-a răsplătit cu mult râvnita penitență Singurătatea Împarte-ți destinul cu tine, cu celălalt tu Hrăniți-vă cu ura pe care ați semănat-o Iedera a împăienjenit privirea. 

We stopped living a long time ago What even is life? Nightmares and slavery. Another shameful mirror is staring down at us, Spiteful. Well deserved disdain! Yes, we gave in: emotionless zombies Is it ever going to stop? We're taught to endure... endure it all Never allowed to spit back Drained out. Happiness is merely a painful façade Poor clowns, Forced to put on that hideous makeup, Eating us alive Burning us to ashes... Submissive? Screw that! Parasites eating at our rotten souls We dream of throwing out our existence Blood, sweat and spit. Pure bliss! Teach us to give up. No more giving in! We need to borrow the compass Show us the road to perdition! Forgiveness and oblivion. Any last wishes?

Mi-ai intrat abuziv în sânge, iar acum mă trezesc exclusiv pentru a te respira, plămânii mei au devenit dependenți de mireasma existenței tale. Conștiința îmi spune să mă prezint la ședințele de dezintoxicare, dar dependența de tine a devenit o comă autoindusă.  De ce mi-ai restructurat dicționarul? "A fi" a devenit echivalent cu numele tău, buzele-mi sângerează atunci când tu nu ești, iar pielea este privată de simțul tactil.  Am devenit imună la factorii externi, durerea este acum un concept străin, singurul moment în care o identific fiind acela în care amintirile se izbesc de realitate. Recompune-mă, ultima piesă de lego îți aparține și sunt conștientă că te hrănești cu gândul că sufletul meu se scurge printre degetele tale aspre cu o rapiditate incredibilă. Uneori îmi doresc să sparg clepsidra, să eliberez timpul, să nu mi te mai răpească, să nu mă mai țină captivă, dar nu îți pasă, tu ai acasă un canar care nu iese din colivie, al cărui glas se activează doa

No more... I am sick of this excruciating pain, I cannot fight it anymore... drained out. Another day spent wandering, desperately looking for a drop of honey to soothe my bitter soul and amidst the thorns of this unbearable wilderness I finally found a tiny, almost unnoticeable corner of my inner self, which somehow remained untainted. That frail piece has borne such hope and spread an unimaginable strength, that I am currently sitting in front of you naked, proudly revealing all my scars, mere pieces of an unfinished puzzle. As of right now, I am no longer going to struggle, I shall never find my identity if I remain trapped in an intricate labyrinth, a riddle impossible to solve as long as I don't own the requisite resources. I'm taking off the mantle of worries, undressing myself of those terrifying phobias and insecurities and tout de suite my body feels so much lighter, as if a weight has been taken off my shoulders. I may not be the infamous Atlas, but here I am

    Astăzi mi-am invitat sufletul la o cafea, melanjul viciu - analiză introspectivă constituie terapia perfectă. Am ocupat timid masa din colțul obscur al cafenelei, eternul paradis al introvertiților, însă așteptarea este sfâșietoare, emoțiile mă acaparează, iar tornada de gânduri mă propulsează într-un univers tumultuos. Chelnerul urmărește cu interes ritmul venei care pulsează violent, singura mărturie a revoltei mele interioare. Încerc să îmi controlez respirația în ciuda faptului că am fost privat de aer, eforturile se dovedesc totuși a fi inutile deoarece trupul apelează la strategii injuste pentru a mă trăda, transpirația rece a palmelor, hoinăritul ochilor care nu pot alege un punct de focalizare, mototolirea unei cartele de metrou și lista poate continua... Un clinchet subtil îmi mângâie timpanul, anunțând sosirea mult-așteptatului invitat. Intră spășit, temător, poziția încovoiată a acestuia indicând dorința de a se ascunde de privirile indiscrete și, depistându-mă, îmi

   Visul de noaptea trecută mă bântuie în continuare, iar mintea-mi „jucăușă”, aproape sadică îmi joacă feste, derulându-l la nesfărșit, de parcă ar încerca să-mi transmită un mesaj.     Strania senzație de a mă trezi „în pielea” unei insecte îmi răscolește viscerele și aprinde un incendiu interior.    Prima experiență mi-a răsfățat ochii cu un adevărat spectacol vizual, universul înconjurător fiind redat într-o rezoluție imposibil de obținut chiar și de cele mai performante aparate foto, culorile extrem de vii îmi ardeau retina și, brusc, trupu-mi firav a fost capturat de o necruțătoare amețeală care m-a dezechilibrat și m-a introdus într-o realitate paralelă...solul a dispărut, iar eu mă aflu într-un ring de box împotriva celei mai mari fobii, teama de înălțime. Și totuși zbor?     Aripile aproape insesizabile de o forță supranaturală și memoria musculară îmi demonstrează că nimic nu este întâmplător.  Sunt singur, îmi sunt ascunse originile, nu am acces la fișierul dedicat Big

Focus Spectator of a contemporary short film Close-up: a desolate painting of the turbulent boulevard Aggressive cars, disorientated pedestrians;  Enter the main character: an abandoned soul in the cruel human jungle  Angelic face, frail body covered in bruises, Bleeding injuries  Skeletal arms stained by the 'fingerprints' of an infected dumpster, Deep, black eyes instilled with a piercing serenity; Target of investigation: the abashed passers-by  Well-being, a pitiful victim;  Persecuted souls with emptiness in their eyes, rigid gestures,  mere indolent cartoons. A genuine smile, traced with warmth, rewarded with disgust and vanity  Recurring action  Outcome: hopeless spastic happiness Dehumanization