Shadows In The Mirror

    Au fost zile in care simteam ca dulcele sfarsit si prapastia necunoscutului, care poate tenta pana si cel mai sacru element, sunt ATAT de aproape..     Au fost minute infernale in care lacrimile pareau sa spele ranile infectate, secunde in care visam durere, emanam durere si imi doream ca toata suferinta sa se rasfranga asupra mea, sa ma copleseasca intr-o imbratisare otravitoare si sa ma stranga cu toata puterea insuportabila, pe care candva au trait-o suflete inocente, naive, pure...     Eram un spirit dezorientat care, desi a vazut prea multe, se stia incapabil, ignorant, fara rost... o inima sterpa, arida, care nu cunoscuse dragostea, decat prea tarziu..     Am pierdut momente esentiale, am irosit sentimente, am plans, am ras fara motiv, am primit totul cu bratele deschise, fara sa fiu constient de luptele seculare...     Credeam ca am inteles lumea, ca i-am descoperit punctele forte, ca am atins...

Intr-un   mediu ostil in care esti vanat la tot pasul de cel mai aprig pradator, singurul refugiu, singura cale de eliberare este de a evada intr-un univers parasit, un colt uitat de lume. Singuratatea este cea mai buna stare de spirit, iti ofera posibilitatea de a medita, de a reflecta asupra tuturor aspectelor vietii care te influenteaza si care te determina sa te metamorfozezi. Asadar, stau din nou singur, desi sunt inconjurat de un numar nelimitat de alte suflete, incercand sa ma adaptez, sa-mi ajustez eul, pentru a putea sa ma incadrez in “standardele societatii”... Afara, soarele, inghetat si el, mai reuseste inca sa ne trimita raze “de speranta”, dar ele par sa fie indepartate de o bariera “de otel” si, astfel, nu reusesc sa-mi strabata carcasa pietrificata. Incerc sa fiu puternic si reusesc pana la un punct, insa nu sunt intangibil si vicisitudinile ma coplesesc uneori intr-o asemenea masura, incat simt nevoia de a ma lasa ghidat de impulsuri si de a ma pierde de...