Visul de noaptea trecută mă bântuie în continuare, iar mintea-mi „jucăușă”, aproape sadică îmi joacă feste, derulându-l la nesfărșit, de parcă ar încerca să-mi transmită un mesaj. Strania senzație de a mă trezi „în pielea” unei insecte îmi răscolește viscerele și aprinde un incendiu interior. Prima experiență mi-a răsfățat ochii cu un adevărat spectacol vizual, universul înconjurător fiind redat într-o rezoluție imposibil de obținut chiar și de cele mai performante aparate foto, culorile extrem de vii îmi ardeau retina și, brusc, trupu-mi firav a fost capturat de o necruțătoare amețeală care m-a dezechilibrat și m-a introdus într-o realitate paralelă...solul a dispărut, iar eu mă aflu într-un ring de box împotriva celei mai mari fobii, teama de înălțime. Și totuși zbor? Aripile aproape insesizabile de o forță supranaturală și memoria musculară îmi demonstrează că nimic nu este întâmplător. Sunt singur, îmi sunt ...