Shadows In The Mirror

Regret ca nu imi amintesc primul moment cand te-am privit , nici macar primul sunet pe care cu clinchete de aur mi l-ai adresat ; sa vad acum surasul tau de milioane de crizanteme cum usor rasuceste cheita fragila a compartimentului fericirii mele ... De cate ori te-am refuzat pana acum ? De cate ori nepasatoare am inchis usa prieteniei noastre din neputinta de a te intelege sau poate chiar din dorinta de a te indeparta ? Te-am renegat de-atatea ori de teama de a nu patrunde in adancul craterului si a nu-mi tulbura cu intelegerea si intelepciunea ta toate secretele personalitatii aparent puternice . Mi-am dorit dintotdeauna sa pastrez numai pentru mine latura ascunsa ce ma macina , dar caldura ta a spart toate barierele fortului pe care cu mare dificultate l-am construit . Cu o simpla privire reuseai sa-mi reprosezi lipsa mea de interes in a-ti deveni confidenta , dar iti marturisesc acum , desi poate fi tarziu , ca am incercat , am dat tot ce am avut mai bun ... Privesc cu melancolie ...

Stau culcat, ma aflu din nou in pozitia mortului, doar ca de aceasta data nu-mi amintesc nimic, nu simt nimic, de parca as pluti in neant. Mi-e frica... frica de realitate, frica de necunoscut, de amintiri, de trecut, frica de prezent, dar sunt constienta ca singura modalitate de a indeparta aceasta stare de anxietate este de a-mi infrunta toate temerile. Deschid incet ochii in speranta de a descoperi ceva; aici sunt... ma invartesc frenetic intr-un univers monoton si monocrom, inconjurat de milioane de fulgi pufosi. Atmosfera este rece, iluzorie si totusi sunt convinsa ca nu este un vis. Fac primul pas, o miscare lipsita de incredere, de curaj... Privind in jur, observ cum totul capata contur si se materializeaza. Incerc sa identific ceva, orice... dar, desi cu ochii larg deschisi nu am fost niciodata mai nevazator, nimic nu-mi pare cunoscut poate de aceea nu pot “vedea”. Creierul meu nu este instruit sau poate ca a fost resetat... In incercarea de a perc...

Privesc absent intinderea de sticla ce ma tine ostatic in propria-mi cusca; fiecare pas, fiecare sunet vibrat de corzile viorii mele ma aduce mai aproape de gratiile pe care involuntar le-am pictat. Ma desfasor intr-un tablou lipsit de culoare si nuante, fara armonii si totusi foarte ambiguu, un mediu inefabil, dar plin de mistere ce asteapta sa fie dezvaluite. Descopar acum schimbarile ce s-au produs in mine... nu mai sunt acelasi eu, mi-am gasit un dusman in propria-mi persoana, un adversar... despre asta este totul... o competitie, un cerc vicios din care nu pot iesi. Am fost un luptator, o vointa imbatabila intr-o cochilie usor de modelat... Am anulat proiectul cladirii propriei credinte si am concediat arhitectul, in locul sau am angajat cel mai influentabil arbitru, un arbitru care trebuie sa decopere adevarul pentru a -si putea incheia misiunea. Am fost un spirit agitat ce se hranea cu aventura si traia intr-un univers incitant unde "anchetele" erau distractia de zi cu...

                                                O alta pagina irosita din jurnalul unui calator ... Stralucirea diafana a miilor de diamante imi strabate trupul obosit Paralizat , simt atingerea delicata a firelor de iarba , simt trecerea timpului asupra naturii ce ma-nvaluie Sunt pierdut ... ratacit privesc harta destinului meu O pastrez inca din primul minut , de la prima particula de aer pe care am inhalat-o Este a mea , este un drept pe care l-am castigat Nu am incetat niciodata sa incerc sa o descifrez , si totusi pana acum nu am descoperit niciun indiciu , nicio piesa care sa imi indice directia pe care trebuie sa o urmez Poate ca ma straduiesc prea mult , poate ca emotiile la care sunt supus si sentimentele pe care le descopar zilnic completeaza dictionarul infinit al slabiciunilor mele Trebuie sa indepartez aceste obstacole , sa impiedic orice interventie care...

Când soarele a întâlnit irisul Am dezlantuit o nesfârsita sete, Sa îndepartez întunericul Magia universului sa ma îmbete. La prima atingere mi-am dorit sa simt vidul, Dupa prima experienta gravitationala Am vrut sa cuprind infinitul. Dupa articularea primului sunet Am încetat sa ascult tacerea, Mi-am propus sa ating dialogul Sa elucidez gândirea. La primul zâmbet primit Am promis sa ating iubirea. Vazând prima lacrima albastra Am sperat sa cunosc fericirea. Când am pierdut caldura umeda a celeilalte mâini Am râvnit siguranta. Când m-am regasit într-un spatiu pustiu Am perceput speranta. Câstigând contur de stea Am stapânit suflete ratacite. Încercând sa ma dezvalui Am cautat respect în planete nedescoperite. Din dorinta de a ma reflecta Am strigat dupa întelegere, încredere si sensibilitate. De teama de a nu fi alungat Am renuntat la tot, Am continuat sa cad. ... Astazi când totul e un haos, Acum când nimic nu are sens, Refuz sa fiu pictat în temeri, Sa fiu o nota într-o balada de neîn...

Cand esti convins ca ai luat cea mai buna decizie De unde poti sa stii ca ai avut de ales ? Cand cele doua drumuri greu de descifrat Pot fi doar imagini in oglinda ale unui singur univers De ce nu ar putea fi ura, razbunarea si blestemul Elemente ale unui haos creat din interes ? Cand muzica, ce ne vibreaza corzile esentei Este doar ritmul unei hipnoze devenita reflex Cand fitilul este imprevizibil aprins De ce sa controlam lava din interior ? Cand putem deschide portile cunoasterii Sa ne intoarcem spre cutremurul declansator Multe suflete isi ascund cicatricile De teama de a nu fi judecate Sa ne dezvaluim azi cu totii fobiile Pentru a putea scapa de singuratate De ce sa fim noi oglinda La care Ei lipesc ultimul ciob Cand am putea fi lumina Ce infrunta iluzia multor snobi Sa ma ascund dupa o masca ? Sa accept orbirea unui vid ? Sau sa eliberez sclipirea? Sa ma descatusez de blestemul din care provin Nu vreau sa fiu o marioneta Supusa unor evenimente si amintiri...

Cand prima data am vazut umbrele din oglinda Cand prima data am simtit raceala muribunda Cand stele-n ochii tai sclipeau imprastiind o adanca ura Cand vulturi deasupra mea zburau asteptand sa prinda ultima faptura Cand mana ta prea brusc a parasit-o pe a mea Cand nu am mai stiut sa imi gasesc calea Cand doua aripi unite pana dincolo de moarte se despart Cand termometrul vietii mele a fost spart Abia atunci am inteles ca totul are-un rost Da , poate ca nimic nu mai este cum a fost Poate ca esti singur intr-un univers anost Poate ca lumea si-a atins finalul Poate ca a disparut si ultima lacrima de fericire Ca nu mai exista un colt de iubire Ca tot ce-a fost adevarat s-a terminat Dar ce inseamna de fapt "adevarat" ? Nu e decat imaginea perfecta a iluziei Este doar copia fidela a aparentei Este raul pe care singuri ni-l provocam ... Dar fiecare isi poate schimba destinul Nu avem nevoie de prieteni sa ne indice drumul De ce sa speram la u...

Cand norii razbunatori ai destinului ma-nconjurara Din cer senin cazu ultima pana O lacrima alba cu grija pictata Inflori pe tabloul vietii mele speriata Cand o ploaie fugara mi-atinse sufletul paralizat Prezenta fulgerului din interior m-a tulburat O lumina armonica incalzeste corzile viorii Ca rezultat , se aude in surdina o simfonie a culorii Cand toate umbrele terorii s-au indepartat O pata de culoare pe o raza de soare ne-a hipnotizat Linia melodica se simte acum tot mai intens In jurul universului vibratiile noastre au creat un cerc imens .

Un cer senin , o raza de soare  Un zambet strengar , multa culoare  Pasul vioi , o umbra in doi  Castel in nisip , mister in trifoi  Luna albastra , amurg violet  Ploaie de vara , castan inflorit  Acord de vioara , fior prelungit  Furtuna , ninsoare Suspin , teama de-nserare  Impuls , dorinta arzatoare Vibratie inselatoare Petala pictata pe-un gand Pictura celebra plangand Scurta imbratisare Candide maini Palida atingere Naive minuni Eterna lumina Dulce , senina Iluzie greu de invins Nuanta imposibil de atins .

Doi ani, 730 de zile, 729 de nopti, 17520 de ore, mult, nu-i asa ? Nu vei ajunge sa percepi libertatea decat atunci cand vei intalni umbrele unei persoane cunoscute, pana cand intelegi ca aceea persoana nu are cum sa iti faca rau, pentru ca te intelege foarte bine. Astfel incepi sa “ socializezi” cu ea si descoperi ca nu ai reusit decat sa faci un pact cu propria persoana. Cand constientizezi ca umbra iti apartine, este deja prea tarziu … Cei patru copaci care te inconjoara incep sa isi schimbe forma, se transforma si de-abia atunci iti dai seama ca padurea in care te afli nu este decat o aparenta, un lucru ireal, si totusi, tu te afli acolo, in acel loc intunecat de unde nu poti iesi, te afli intr-o bezna continua si de aici incepe totul. Acum incepi sa iti adresezi fatala intrebare “ Daca totul nu este decat o aparenta, atunci eu ce sunt ? ”. “ Oare exist ? ”. In cei doi ani care au trecut de cand am ajuns la orfelinatul din Great Falls s-au schimbat foarte multe, eu m-am schimba...

" VIATA ESTE DOAR UN FILM DE LUNG METRAJ ...'' Copilaria ... Ce semnificatie are pentru voi copilaria ? Probabil pentru unii copilaria este o etapa frumoasa a vietii, un moment pe care merita sa si-l aminteasca, in timp ce pentru altii acelasi termen poate avea semnificatii diferite . In ceea ce ma priveste, consider copilaria ca fiind esenta vietii mele ... Nu este oare copilaria perioada de maxima fericire, perioada de maxima sinceritate si totodata o etapa din dezvoltarea spirituala a fiecaruia ? Mi-aduc aminte de jocurile pe care le inventam impreuna cu prietenii mei, de toate acele reguli pe care acum le consider ridicole si care atunci reuseau sa ne aduca zilnic zambetul pe buze. Cu siguranta, copiii au o imaginatie bogata si desigur ei s-ar putea dovedi mai buni scriitori Sf, si nu numai, decat adultii . De ce isi pierd adultii imaginatia, interesul si totodata puterea fata de lucrurile cu adevarat importante ? Raspunsul este in realitate foarte simplu : din cauza...