Treceți la conținutul principal

ADIO

                                               

O alta pagina irosita din jurnalul unui calator ...
Stralucirea diafana a miilor de diamante imi strabate trupul obosit
Paralizat , simt atingerea delicata a firelor de iarba , simt trecerea timpului asupra naturii ce ma-nvaluie
Sunt pierdut ... ratacit privesc harta destinului meu
O pastrez inca din primul minut , de la prima particula de aer pe care am inhalat-o
Este a mea , este un drept pe care l-am castigat
Nu am incetat niciodata sa incerc sa o descifrez , si totusi pana acum nu am descoperit niciun indiciu , nicio piesa care sa imi indice directia pe care trebuie sa o urmez
Poate ca ma straduiesc prea mult , poate ca emotiile la care sunt supus si sentimentele pe care le descopar zilnic completeaza dictionarul infinit al slabiciunilor mele
Trebuie sa indepartez aceste obstacole , sa impiedic orice interventie care ma indeparteaza de esenta
Oboseala ma cuprinde din nou , urasc trupul acesta efemer , prada a aparentelor
Ma prabusesc ... , intunericul incearca din nou sa ma ascunda , stelele isi imprastie din nou magia . vor sa-mi zambeasca , sa-mi sopteasca noapte buna ...
Regret , dar nu azi ,astazi nu ma mai las vrajit de nimic , acum ma simt un suflet puternic , un spirit invincibil , nu vreau sa mai pierd niciun minut , nicio secunda din aceasta calatorie incredibila
Vreau sa privesc cu claritate toate momentele mele de glorie
De azi nu o sa mai fiu cutiuta misterioasa care are nevoie de manual de utilizare
Indepartez pentru cateva clipe masca eternitatii pentru a putea dezvalui zambetul malefic ce a pus stapanire pe intreaga mea fiinta
Un zambet increzator , triumfator , o mimica ce spune " S-o facem ! Voi atinge acel punct chiar daca trebuie sa imi depasesc toate limitele "
In sfarsit , monotonia va disparea , voi termina aceasta cursa
In sfarsit , voi putea incheia un pact cu mine , nu va mai exista nicio competitie
Voi fi castigator
SUNT PREGATIT ...
O ploaie de vara imi invadeaza sufletul , o inundatie de miresme ma invaluie , pot acum sa simt toate misterele care m-au bantuit de-alungul celui mai epuizant drum parcurs , acum pot auzi toate simfoniile care asteptau cu ardoare sa fie descoperite , acum ca am atins varful iceberg-ului pot marturisi ca am aflat ce inseamna sa respiri , acum ma simt viu ...
Cerneala randurilor scrise cu multa dificultate se sterge treptat ...
Condeiul isi primeste in sfarsit pauza bine meritata
Ramane doar jurnalul cu foi albe " necompletate" , mostenire unui alt naiv ...
ADIO .


Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mindless thoughts

I've been missing human interaction for a while now, so I kept "hunting" social apps, looking for strangers to talk little nothings to. It did keep me entertained for a short period, but chatting with a wide variety of lost souls, I came to the conclusion that I can't keep lying to myself, pretending to be safe and sound on my own. I'm not. Nor am I looking for anyone, I'm looking for a certain someone in any person I come across. It's wrong, I know. My insides are frozen, but not any source of heat can warm me up, I tested it, but it doesn't seem to work, so I have a weird rash, how do I treat it? It's not a typical skin condition, dermatologists have prescribed a ton of lotions, fuck them, they are clueless. So am I, looking for help in the wrong place. Still wandering. Your heat has left my skin a few years ago and your smell is vaguely printed in my cells, but I can feel it fade away as well. I'm still hiding behind closed doors, these loat...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Revenire la origini

Astazi pana si primavara a fost compromisa. Nu ne-a mai coplesit cu lumina ei pretioasa, cu armoniile orchestrei simfonice din stejari sau cu clinchetul vesel al gingasilor ghiocei. Acum atingem impietriti roua zapezii si inspiram aerul rece al norilor buclucasi. Iesind din palatul de sticla inchid absent nasturii fracului alb care continua sa ma invaluie. In jurul meu meu totul este oglinda, explozia de alb ma deruteaza si ma incetineste. Paralel, pe cealalta banda, alte suflete bantuie strazile in cautarea locului marcat cu X, dar din cauza albului imaculat x-ul a disparut si nimeni nu-si mai gaseste destinatia, asa ca hoinarind imprastie ceata. Deasupra lor, inaripati, gardienii le ghideaza fiecare pas, fiecare miscare. Ei insa nu simt prezenta divina si instrainati se avanta tot mai puternic in namolul putrezit al iadului pe pamant. Sa fiu sincer, nici eu nu Ii mai simt zborul, nicio atingere delicata, nici macar tragerea de maneca de la semaforul din statia mult pr...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Nimic nu se pierde , totul se transforma

    Si totusi … Si totusi continui sa mint , continui sa Ma mint .. este prea dureroasa  aceasta evolutie , prea precipitata .. In cativa ani , in cateva secunde chiar , am murit , am inviat si m-am reincarnat  intr-un alt presupus “eu” , doar ca acest “eu” este un monstru insensibil care ucide , striveste toata frumusetea  din jur din cauza mucegaiului din cavitatile prea inguste . Nu ma pot bucura de nimic , admir toata puritatea care a mai ramas in Univers , in oameni , apreciez iubirea , desi nu o pot simti … de parca termenul ”fericire” a fost sters din dictionarul meu , sau imi provoaca alergie . Imi privesc reflectia oriunde , in oglinda cerului , in fereastra magazinului de la colt , in cioburile lacului vitros si vad o persoana fericita , satisfacuta , mereu cu zambetul pe buze dar inauntru impregnata cu lacrimi amare . Singura explicatie pe care o pot gasi este ca intr-o noapte am reusit sa visez , sa evadez , sa plutesc , iar spiritul a fo...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe