Si totusi …
Si totusi continui sa mint , continui sa Ma mint .. este prea dureroasa aceasta evolutie , prea precipitata ..
In cativa ani , in cateva secunde chiar , am murit , am inviat si m-am reincarnat intr-un alt presupus “eu” , doar ca acest “eu” este un monstru insensibil care ucide , striveste toata frumusetea din jur din cauza mucegaiului din cavitatile prea inguste .
Nu ma pot bucura de nimic , admir toata puritatea care a mai ramas in Univers , in oameni , apreciez iubirea , desi nu o pot simti … de parca termenul ”fericire” a fost sters din dictionarul meu , sau imi provoaca alergie .
Imi privesc reflectia oriunde , in oglinda cerului , in fereastra magazinului de la colt , in cioburile lacului vitros si vad o persoana fericita , satisfacuta , mereu cu zambetul pe buze dar inauntru impregnata cu lacrimi amare .
Singura explicatie pe care o pot gasi este ca intr-o noapte am reusit sa visez , sa evadez , sa plutesc , iar spiritul a fost atat de implinit incat s-a refugiat intr-un alt container , unul care nu fusese inca reciclat …
Asadar , acum gazda este contaminata cu doi virusi incompatibili ..
Sarmanul , un biet inocent care , cazut prada canibalilor infometati, a fost mestecat si apoi eliminat din cauza carnii putrezite ..
Intors in societatea nefasta , batranul canceros a fost izolat din cauza cicatricilor inestetice si aruncat in putul fara fund .
Aluneca si acum , chiar si dupa cateva decenii , sperand ca firul invizibil de care este legat sa se rupa usor si sa atinga abisul intunecat care a devenit o reala ispita .
Indrazneste sa se uite in sus pentru ultima data si in lumina fierbinte reuseste sa distinga silueta si chipul unui copil zambind care incearca sa-si imparta portia de jovialitate , sinceritate si caldura ce i-a fost incredintata .
Nu poate sa vorbeasca inca , dar ochii mari si candizi imi aduc un buchet de licurici in bezna pustiului .
Imi scrie in suflet cuvinte de ramas bun si de bun gasit si imi dezvlauie tainele lumii si toata dulceata cu care suntem rasplatiti daca suntem “cuminti” si ne urmam drumul desenat cu carioci pe o harta imaginara .
Destinele noastre sunt legate de aceeasi panglica subtire care pare nuantata in azurul de la suprafata si neagra ca cenusa in adancuri .
Fata lui este atat de curata si fina ca apa oceanului si sunt tentat sa ma ating dar sunt impiedicat de peretele de riduri pictate de un zambet fals .
Da , frumusetea si fericirea sunt relative …
Si totusi .. lui nu ii este frica de mine , de bestia machiavelica , el citeste randurile scrise pe fire de par argintii si are speranta ca mai exista si pentru mine o vesta de salvare , asa ca imi intinde ingenuu o manuta .
Gestul sau nu ma surprinde , dar ma bucura nespus asa ca fac o incercare si incep sa ma intind pana cand simt ca muschii or sa mi se rupa si nu renunt pana cand nu ating degetele rozalii .
Contactul este insa resimtit ca un Big Bang atat de mine , cat si de catre el .
Capteaza imediat intentiile mele , dar este prea tarziu pentru el intrucat incercarile de evadare sunt deja inutile .. in urmatoarea secunda plonjam amandoi in neant , el cu ochii rosii inundati de lacrimi , eu cu un zambet perfect proportionat care reuseste sa indeparteze in sfarsit ridurile .
O avalansa de sentimente ma sufoca , asa ca o sa profit acum , o sa captez TOT …
Suferintele au fost deja evaporate prin porii inca deschisi .. ma simt usor ca aerul , sunt autonom .
Inchid ochii si simt cum panglica incepe sa se destinda si imi permite sa aterizez .
[cenusa de plumb pe aripi de vant ..]
Comentarii
Trimiteți un comentariu