Cu fiecare secunda care zboara un alt centimetru din mediu se degradeaza... ca un puzzle care, inclinat la un unghi de numai cateva grade, isi pierde substanta si, nu in ultimul rand, forma. Acelasi drum din piatra, aceleasi minute pierdute alergand, aceeasi lumina difuza, o noua zi... Fantasmele de care ma lovesc la fiecare pas si care ma ocolesc, nu reprezinta decat sentimente distribuite neuniform. Poate ca zambetul aduce un “strop” de fericire, dar o lacrima curata aduce cu ea imaginea realitatii. In linistea pura a singuratatii care ma caracterizeaza, lacrimile cu care ma hranesc au fost, sunt si vor fi intotdeauna cele mai bune partenere. Am aparut dintr-un izvor de suferinta, din care imi incarc si acum bateriile epuizate, dar imprastii caldura din dorinta de a nu impartasi cu nimeni gheata... ranile mele sunt mult prea adanci pentru a mai putea suporta durerea de pe fetele voastre. Forta care incearca mereu sa ma echilibreze nu face decat sa sporeasca sentimentul de confuzie......