Treceți la conținutul principal

Speculatii


Cu fiecare secunda care zboara un alt centimetru din mediu se degradeaza... ca un puzzle care, inclinat la un unghi de numai cateva grade, isi pierde substanta si, nu in ultimul rand, forma.
Acelasi drum din piatra, aceleasi minute pierdute alergand, aceeasi lumina difuza, o noua zi...
Fantasmele de care ma lovesc la fiecare pas si care ma ocolesc, nu reprezinta decat sentimente distribuite neuniform.
Poate ca zambetul aduce un “strop” de fericire, dar o lacrima curata aduce cu ea imaginea realitatii.
In linistea pura a singuratatii care ma caracterizeaza, lacrimile cu care ma hranesc au fost, sunt si vor fi intotdeauna cele mai bune partenere.
Am aparut dintr-un izvor de suferinta, din care imi incarc si acum bateriile epuizate, dar imprastii caldura din dorinta de a nu impartasi cu nimeni gheata... ranile mele sunt mult prea adanci pentru a mai putea suporta durerea de pe fetele voastre.
Forta care incearca mereu sa ma echilibreze nu face decat sa sporeasca sentimentul de confuzie...
Infinitele tentative de inec au fost mereu temperate de dorinta de a cunoaste fericirea...
Sedintele de terapie sunt in continuare un esec total.
Am fost mereu intr-o lupta cu procesul de metamorfozare, dar nu peste mult timp o sa se termine.
Intr-o fractiune de secunda, m-ai transformat complet si acum nu ma pot intoarce la ceea ce POATE am fost in trecutul apropiat.
Ai furat tot ceea ce mi-ai daruit, tot ceea ce aveam , toata fiinta mea pentru a putea evolua si, trecand la urmatorul nivel mi-ai abandonat sufletul gol.
Acum ma caut... fiecare particula din Univers m-ar putea reconstrui, dar nu-mi dau seama cum ar trebui sa arate puzzle-ul.
Sunt copil sau adult, femeie sau barbat, prieten sau dusman, sunt pasnic sau diabolic?
Alerg prin intunericul naturii sau al unei custi?
Uneori mi-e frica...
Daca regasindu-ma realizez ca nu sunt ceea ce imi imaginam, ceea ce speram?
Ce incerc sa ascund in spatele acestei amnezii?
Daca sunt un criminal, daca am omorat si alte suflete confuze?
Ironic, am ajuns propria victima...
Schimbul de roluri, transferul de la vanator la vanat poate avea efecte zguduitoare asupra oricui... o amnezie voluntara...
Oare tot eu te-am distrus si pe Tine?
De aceea ai fugit, lasandu-ma in urma ravasit, coplesit de emotii?
Am crezut mereu ca gestul tau reprezinta un test, un act malefic si pentru asta am ajuns sa te urasc.
Dar daca a fost un act disperat, amplificat de teama de a nu fi ucis?
Daca abandonarea mea a fost unica ta sansa sa te razbuni, sa-mi platesti cu aceeasi moneda?
Mi-as dori sa accesez labirintul trecutului pentru a putea descoperi totul...
De unde provin, cine sunt, de unde a aparut bacteria asta care m-a distrus...

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Mindless thoughts

I've been missing human interaction for a while now, so I kept "hunting" social apps, looking for strangers to talk little nothings to. It did keep me entertained for a short period, but chatting with a wide variety of lost souls, I came to the conclusion that I can't keep lying to myself, pretending to be safe and sound on my own. I'm not. Nor am I looking for anyone, I'm looking for a certain someone in any person I come across. It's wrong, I know. My insides are frozen, but not any source of heat can warm me up, I tested it, but it doesn't seem to work, so I have a weird rash, how do I treat it? It's not a typical skin condition, dermatologists have prescribed a ton of lotions, fuck them, they are clueless. So am I, looking for help in the wrong place. Still wandering. Your heat has left my skin a few years ago and your smell is vaguely printed in my cells, but I can feel it fade away as well. I'm still hiding behind closed doors, these loat...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Renaștere

   Visul de noaptea trecută mă bântuie în continuare, iar mintea-mi „jucăușă”, aproape sadică îmi joacă feste, derulându-l la nesfărșit, de parcă ar încerca să-mi transmită un mesaj.     Strania senzație de a mă trezi „în pielea” unei insecte îmi răscolește viscerele și aprinde un incendiu interior.    Prima experiență mi-a răsfățat ochii cu un adevărat spectacol vizual, universul înconjurător fiind redat într-o rezoluție imposibil de obținut chiar și de cele mai performante aparate foto, culorile extrem de vii îmi ardeau retina și, brusc, trupu-mi firav a fost capturat de o necruțătoare amețeală care m-a dezechilibrat și m-a introdus într-o realitate paralelă...solul a dispărut, iar eu mă aflu într-un ring de box împotriva celei mai mari fobii, teama de înălțime. Și totuși zbor?     Aripile aproape insesizabile de o forță supranaturală și memoria musculară îmi demonstrează că nimic nu este întâmplător.  Sunt singur, îmi sunt ...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Big Bang-ul

" VIATA ESTE DOAR UN FILM DE LUNG METRAJ ...'' Copilaria ... Ce semnificatie are pentru voi copilaria ? Probabil pentru unii copilaria este o etapa frumoasa a vietii, un moment pe care merita sa si-l aminteasca, in timp ce pentru altii acelasi termen poate avea semnificatii diferite . In ceea ce ma priveste, consider copilaria ca fiind esenta vietii mele ... Nu este oare copilaria perioada de maxima fericire, perioada de maxima sinceritate si totodata o etapa din dezvoltarea spirituala a fiecaruia ? Mi-aduc aminte de jocurile pe care le inventam impreuna cu prietenii mei, de toate acele reguli pe care acum le consider ridicole si care atunci reuseau sa ne aduca zilnic zambetul pe buze. Cu siguranta, copiii au o imaginatie bogata si desigur ei s-ar putea dovedi mai buni scriitori Sf, si nu numai, decat adultii . De ce isi pierd adultii imaginatia, interesul si totodata puterea fata de lucrurile cu adevarat importante ? Raspunsul este in realitate foarte simplu : din cauza...
Un comentariu
Citiți mai multe