Speculatii

Cu fiecare secunda care zboara un alt centimetru din mediu se degradeaza... ca un puzzle care, inclinat la un unghi de numai cateva grade, isi pierde substanta si, nu in ultimul rand, forma.
Acelasi drum din piatra, aceleasi minute pierdute alergand, aceeasi lumina difuza, o noua zi...
Fantasmele de care ma lovesc la fiecare pas si care ma ocolesc, nu reprezinta decat sentimente distribuite neuniform.
Poate ca zambetul aduce un “strop” de fericire, dar o lacrima curata aduce cu ea imaginea realitatii.
In linistea pura a singuratatii care ma caracterizeaza, lacrimile cu care ma hranesc au fost, sunt si vor fi intotdeauna cele mai bune partenere.
Am aparut dintr-un izvor de suferinta, din care imi incarc si acum bateriile epuizate, dar imprastii caldura din dorinta de a nu impartasi cu nimeni gheata... ranile mele sunt mult prea adanci pentru a mai putea suporta durerea de pe fetele voastre.
Forta care incearca mereu sa ma echilibreze nu face decat sa sporeasca sentimentul de confuzie...
Infinitele tentative de inec au fost mereu temperate de dorinta de a cunoaste fericirea...
Sedintele de terapie sunt in continuare un esec total.
Am fost mereu intr-o lupta cu procesul de metamorfozare, dar nu peste mult timp o sa se termine.
Intr-o fractiune de secunda, m-ai transformat complet si acum nu ma pot intoarce la ceea ce POATE am fost in trecutul apropiat.
Ai furat tot ceea ce mi-ai daruit, tot ceea ce aveam , toata fiinta mea pentru a putea evolua si, trecand la urmatorul nivel mi-ai abandonat sufletul gol.
Acum ma caut... fiecare particula din Univers m-ar putea reconstrui, dar nu-mi dau seama cum ar trebui sa arate puzzle-ul.
Sunt copil sau adult, femeie sau barbat, prieten sau dusman, sunt pasnic sau diabolic?
Alerg prin intunericul naturii sau al unei custi?
Uneori mi-e frica...
Daca regasindu-ma realizez ca nu sunt ceea ce imi imaginam, ceea ce speram?
Ce incerc sa ascund in spatele acestei amnezii?
Daca sunt un criminal, daca am omorat si alte suflete confuze?
Ironic, am ajuns propria victima...
Schimbul de roluri, transferul de la vanator la vanat poate avea efecte zguduitoare asupra oricui... o amnezie voluntara...
Oare tot eu te-am distrus si pe Tine?
De aceea ai fugit, lasandu-ma in urma ravasit, coplesit de emotii?
Am crezut mereu ca gestul tau reprezinta un test, un act malefic si pentru asta am ajuns sa te urasc.
Dar daca a fost un act disperat, amplificat de teama de a nu fi ucis?
Daca abandonarea mea a fost unica ta sansa sa te razbuni, sa-mi platesti cu aceeasi moneda?
Mi-as dori sa accesez labirintul trecutului pentru a putea descoperi totul...
De unde provin, cine sunt, de unde a aparut bacteria asta care m-a distrus...