Astăzi mi-am invitat sufletul la o cafea, melanjul viciu - analiză introspectivă constituie terapia perfectă. Am ocupat timid masa din colțul obscur al cafenelei, eternul paradis al introvertiților, însă așteptarea este sfâșietoare, emoțiile mă acaparează, iar tornada de gânduri mă propulsează într-un univers tumultuos. Chelnerul urmărește cu interes ritmul venei care pulsează violent, singura mărturie a revoltei mele interioare. Încerc să îmi controlez respirația în ciuda faptului că am fost privat de aer, eforturile se dovedesc totuși a fi inutile deoarece trupul apelează la strategii injuste pentru a mă trăda, transpirația rece a palmelor, hoinăritul ochilor care nu pot alege un punct de focalizare, mototolirea unei cartele de metrou și lista poate continua... Un clinchet subtil îmi mângâie timpanul, anunțând sosirea mult-așteptatului invitat. Intră spășit, temător, poziția încovoiată a acestuia indicând dorința de a se ascunde de privirile indiscrete și, depistând...