Sunt acum o epava scufundata in adancul infinit al unui ocean , doar ca nu pot simti atingerea senzuala a apei candide…
Agonie , extaz , tristete , singuratate , regrete si alte mii de sentimente ma incearca acum … la aceasta ora tarzie in noapte .
In realitate nici nu stiu daca este noapte sau zi ,stiu doar ca intunericul a acaparat tot , chiar si spiritul meu .
Din patura din care inainte cresteam vise , “privesc” acum cu spaima si cu nerabdare spre cel mai infricosator cosmar .
Am ajuns sa pazesc Nimicul care la randul sau ma pandeste asteptand ca inevitabilul sa se intample ..
Ma intreb cate alte victime mai duc aceasta lupta inutila , cati au renuntat , cine a iesit invingator , sau poate sunt sigurul naiv care mai spera inca ...
Gandul ca as putea fi inconjurat de alti virusi ma deruteaza .. nu-i pot ignora , dar nici nu le pot permite accesul in sfera mea , care devine oricum tot mai vulnerabila cu fiecare secunda ce se scurge .
Din cauza atmosferei dense si a beznei sufocante ochii au cedat treptat presiunii si tot ce simt acum sunt ascutitori agresive ce au starnit rauri de lacrimi si sange .
Durerea imi distrage atentia , asa ca o sa trag draperiile acestor bijuterii pictate in gene care nu-mi pot servi la nimic acum ..
Nu-mi ramane decat sa ma concentrez pe celelalte simturi , cele care nu m-au parasit inca .
Imi amintesc ca in copilarie nu am fost niciodata tradat de latentele senzoriale .. organizam diferite concursuri pentru a le testa onestitatea pe care mi-o acordau .
Se pare ca nu avem de ales .. o sa ne “distram” ca in vremurile bune ..
Imi eliberez mintea de starea de anxietate si de toate energiile negative pentru a fi limpede ca cerul unei dimineti insorite .
Nu-mi ramane decat sa astept …
Cred ca au trecut ore intregi , zile , poate chiar luni si totusi nimic nu s-a schimbat ..
Ca sa fiu sincer , am cam pierdut notiunea timpului , m-am pierdut in neinduratoarea , sfidatoarea asteptare .
Presupun ca singura solutie care mi-a mai ramas este sa creez o lume , un spatiu sacru care nu poate fi invadat , care-mi va putea oferi stabilitate si-mi va reda ceea ce am pierdut cand m-am lasat ademenit spre aceasta capcana.
____________________________________________________________________
Pentru cateva secunde luna isi revarsa cristalele fluide in raze de speranta ..
Incaperea incepe sa capete contur si treptat descoperim un dormitor
modern dar anost , sufocat de jucarii din plus , fotografii prafuite , o bibilioteca luxurianta , un birou ordonat din lemn de stejar .. putem declara ca este un decor elegant , mobilat cu foarte mult bun gust , un spatiu intact .
Atentia ne este atrasa de o pata de intuneric ascunsa in umbra patului rece cu asternuturi pufoase .
Centrul de interes nu poate fi decodificat , este doar un “ceva” imobilizat ;
ne apropiem si marind imaginea surprindem o persoana ghemuita, purtand o camasa de forta uzata , si picioarele , usor scheletice , sunt impregnate cu praf si sange ..
Faţa , desi prizoniera in ascunzatoarea puternica a unor brate subtiri , ne dezvaluie un mediu asfixiant , o lupta interioara a unei persoane dezorientate ..
De afara , din departare se aude maratonul ploii care sfideaza parca tristetea strainului , izolat de carnavalul naturii , privat de aerul colorat , de acordurile fine , picante , de particulele magice de fericire .
Cand revenim , in oglinda de pe perete incep sa se deruleze imagini , initial bruiate , dar treptat acestea se stabilizeaza si reflectia devine tot mai clara .
Necunoscutul se afla in aceeasi pozitie , inca ascuns in propriile fobii si pentru ca nu se simte nicio urma de miscare ne focalizam atentia pe suprafata eclatanta si observam toate detaliile camerei in care ne aflam , singura diferenta este ca schema culorilor a fost inversata si acum incaperea arata ca un decor dintr-un desen animat .
Totul devine monoton , nu exista actiune , conflicte , si analizand mai bine sesizam absenta tanarului misterios .
Ne intoarcem in interior , la realitatea aceasta tangibila , unde nimic nu s-a schimbat , intrusul este in acelasi loc, aceeasi pozitie , de parca timpul s-a oprit in loc ..
Asadar , acesta este lipsit de reflexie , este ca sunetul , poate fi auzit , dar nu poate fi schitat ..
Misiunea de observator , de detectiv este foarte obositoare , asa ca fara sa realizam ,atipim si ne trezim peste un interval incert pe acelasi teritoriu ..
Dormitorul este acum gol , am pierdut obiectivul .. rascolim fiecare coltisor , insa individul a disparut , s-a evaporat , s-a micsorat , s-a transformat intr-un punct si a intrat in universul paralel .
Tot ce putem face este sa-l supraveghem din fata tabloului , sa examinam fluxul actiunii ..
____________________________________________________________________
Abandondand celula capat libertatea de a ma manifesta .. pot sa strig , sa alerg , sa visez .
Privesc in jurul meu si , unde inainte nu erau decat 4 pereti sfidatori , acum singura limita este cerul albastru ca irisul pe care au inflorit papadii vesele si buclucase .
Parchetul cafeniu , recent ceruit a fost inlocuit cu un camp de lalele negre , printre valurile carora mai rasar ici-colo palcuri de maci sangerii .
Narile mi-au fost anesteziate cu cel mai puternic drog : o explozie de arome inconfundabile , aerul proaspat , revigorant , sanatos al satelor de munte .
Mai mult decat atat : toate florile s-au armonizat intr-un parfum care stimuleaza toate simturile si este un bun digestiv pentru toate inovatiile .
Mijlocul de locomotie s-a transformat intr-un dans suav , un vals vienez , care presupune zbor pe aripile unor licurici inocenti .
Decorul continua sa se desfasoare ca un ghem ce se dezbraca de firul subtire de ata si pluteste lent de-a lungul unui rau transparent ca lacrima .
Privind in jos observ bancurile de pesti de forme , dimensiuni si culori variate care ma invita la relaxare , ca o zi de spa in inima naturii .
Un cor de fulgere se dezlantuie ca o ploaie de stele cazatoare si flori de cires , unde in lumea de ieri nu era decat o banda de intrusi care sfasiau totul , se strecurau in adancul putului fermecat si provocau o explozie de artificii si foc …
Poate ca acum pot sa imi reincarc bateriile si sa proiectez o pereche de aripi pentru fiecare fluture gardian , posesor al lacatului fanteziei .
Comentarii
Trimiteți un comentariu