Treceți la conținutul principal

Mindless thoughts


I've been missing human interaction for a while now, so I kept "hunting" social apps, looking for strangers to talk little nothings to. It did keep me entertained for a short period, but chatting with a wide variety of lost souls, I came to the conclusion that I can't keep lying to myself, pretending to be safe and sound on my own.

I'm not.

Nor am I looking for anyone, I'm looking for a certain someone in any person I come across. It's wrong, I know.

My insides are frozen, but not any source of heat can warm me up, I tested it, but it doesn't seem to work, so I have a weird rash, how do I treat it? It's not a typical skin condition, dermatologists have prescribed a ton of lotions, fuck them, they are clueless. So am I, looking for help in the wrong place. Still wandering.

Your heat has left my skin a few years ago and your smell is vaguely printed in my cells, but I can feel it fade away as well.

I'm still hiding behind closed doors, these loathed walls have engulfed my inner spirit, so I am undoubtedly being killed by the unknown within me.

How did I survive for so long, you may ask?

I have no clue, love, but I am definitely not feeling alive anymore.

Meditation and therapy don't seem to work for me either, so what else can I resort to?

Some say faith can save any soul, but I am a mere sinful earthling walking in circles.

How long can my inner child hold this alarming level of toxicity?

My mind keeps screaming at me right now, so I'll shut it down for a couple of hours.

See you in my dreams.

Good night!

 

 

 

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revenire la origini

Astazi pana si primavara a fost compromisa. Nu ne-a mai coplesit cu lumina ei pretioasa, cu armoniile orchestrei simfonice din stejari sau cu clinchetul vesel al gingasilor ghiocei. Acum atingem impietriti roua zapezii si inspiram aerul rece al norilor buclucasi. Iesind din palatul de sticla inchid absent nasturii fracului alb care continua sa ma invaluie. In jurul meu meu totul este oglinda, explozia de alb ma deruteaza si ma incetineste. Paralel, pe cealalta banda, alte suflete bantuie strazile in cautarea locului marcat cu X, dar din cauza albului imaculat x-ul a disparut si nimeni nu-si mai gaseste destinatia, asa ca hoinarind imprastie ceata. Deasupra lor, inaripati, gardienii le ghideaza fiecare pas, fiecare miscare. Ei insa nu simt prezenta divina si instrainati se avanta tot mai puternic in namolul putrezit al iadului pe pamant. Sa fiu sincer, nici eu nu Ii mai simt zborul, nicio atingere delicata, nici macar tragerea de maneca de la semaforul din statia mult pr...

Nimic nu se pierde , totul se transforma

    Si totusi … Si totusi continui sa mint , continui sa Ma mint .. este prea dureroasa  aceasta evolutie , prea precipitata .. In cativa ani , in cateva secunde chiar , am murit , am inviat si m-am reincarnat  intr-un alt presupus “eu” , doar ca acest “eu” este un monstru insensibil care ucide , striveste toata frumusetea  din jur din cauza mucegaiului din cavitatile prea inguste . Nu ma pot bucura de nimic , admir toata puritatea care a mai ramas in Univers , in oameni , apreciez iubirea , desi nu o pot simti … de parca termenul ”fericire” a fost sters din dictionarul meu , sau imi provoaca alergie . Imi privesc reflectia oriunde , in oglinda cerului , in fereastra magazinului de la colt , in cioburile lacului vitros si vad o persoana fericita , satisfacuta , mereu cu zambetul pe buze dar inauntru impregnata cu lacrimi amare . Singura explicatie pe care o pot gasi este ca intr-o noapte am reusit sa visez , sa evadez , sa plutesc , iar spiritul a fo...