De cate ori te-am refuzat pana acum ? De cate ori nepasatoare am inchis usa prieteniei noastre din neputinta de a te intelege sau poate chiar din dorinta de a te indeparta ?
Te-am renegat de-atatea ori de teama de a nu patrunde in adancul craterului si a nu-mi tulbura cu intelegerea si intelepciunea ta toate secretele personalitatii aparent puternice .
Mi-am dorit dintotdeauna sa pastrez numai pentru mine latura ascunsa ce ma macina , dar caldura ta a spart toate barierele fortului pe care cu mare dificultate l-am construit .
Cu o simpla privire reuseai sa-mi reprosezi lipsa mea de interes in a-ti deveni confidenta , dar iti marturisesc acum , desi poate fi tarziu , ca am incercat , am dat tot ce am avut mai bun ...
Privesc cu melancolie fiecare obiect care ne-a tinut impreuna pana in ultima secunda , fiecare fir de praf pe care mana ta , de-a dreptul feerica , cu gratia unui pianist l-a atins .
Pastrez pe pielea mea fiecare mangaiere parinteasca pe care mi-ai imprumutat-o , asteptand "parca" ceva in schimb .
Ca o ignoranta , te-am judecat de-atatea ori gandind ca un gest intim nu ar trebui rasplatit , dar inteleg ACUM ca tu nu asteptai nimic , nu aveai curajul sa-mi ceri ceva ; poate ca sperai sa primesti chiar si o lacrima fierbinte care sa topeasca gheata ce pusese stapanire pe fiinta ta fragila , dar singuratatea te-a determinat sa consideri dorinta o slabiciune .
...
Am urat dintotdeauna ceasul acela , care a prins viata pe noptiera ta chiar inainte ca eu sa EXIST. Poate ca eram geloasa pe conexiunea dintre voi , acel tic-tac care pe tine te mentinea VIU , in timp ce pentru mine nu era decat un inamic .
Cand ma gandesc ca acum nu mai pot adormi fara sa-i ascult cantecul , acele sunete ce-mi aduc aminte de vocea ta calda dinainte de a pasi in lumea viselor ...
Ma atentionai mereu asupra trecerii ireversibile a timpului , insa eu nu eram pregatita sa inteleg , si nu sunt sigura ca inteleg nici macar AZi .
Dorul din suflet , ce devine cu fiecare clipa ce trece tot mai puternic ... ma consuma ; ma descompun atat de rapid si am ajuns un puzzle intr-atat de dificil incat nimeni nu isi mai doreste sa il completeze .
Tu ai fi reusit cu cea mai mare usurinta sa umpli acel gol , dar NU MAI ESTI si in lipsa ta am pierdut majoritatea pieselor importante ...
Te strig ACUM cu disperare dar tu te-ai evaporat si mi-e teama ... mi-e teama sa nu iei cu tine amintirile .
Ele reprezinta ACUM cutiuta cu speranta ... ma scald in amintiri cand lacrimile fierbinti ce imi spala fata lipsita de expresie scot la suprafata cicatricile adanci ce au distrus organe si au ros toata esenta .
Imi spuneai mereu ca timpul este cel mai bun medicament , ca vindeca orice rana si eu acceptam asta stiind ca nu ai putea sa ma minti niciodata , dar ACUM sper ca in acele momente sa te fi inselat ...
Nu-mi mai doresc ca anotimpurile ce se succed ca intr-un vals sa pluteasca deasupra mea si sa-mi spele toate suferintele intrucat ele reprezinta legatura prin care te tin aproape , ele imi amintesc ca am iubit candva atat de irational incat am ramas fara suflu .
Ceea ce ma sperie cel mai tare este absenta ta fizica din viata mea monotona si lipsita de culoare .
Ceea ce ma ingrozeste insa , este gandul ca ai ajuns intr-un loc mai bun unde ai gasit Persoanele de care aveai nevoie si de teama amintirilor dureroase ai sters tot ceea ce insemnam pentru tine ...
Cuvintele lui sunt frumoase, şi darul lui pentru scris, de nedescris. Iartă-mă dacă am scris ceva gresit, eu sunt brazilian şi nu ştiu dacă traducătorul este corect. Oricum, sper ca intelegeti. Un sărut
RăspundețiȘtergereFiecare fraza in parte nu inseamna nimic .Dar qm le-ai aranjat u ai fkt ceva genial ...The doctor
RăspundețiȘtergere