Am dezlantuit o nesfârsita sete,
Sa îndepartez întunericul
Magia universului sa ma îmbete.
La prima atingere mi-am dorit sa simt vidul,
Dupa prima experienta gravitationala
Am vrut sa cuprind infinitul.
Dupa articularea primului sunet
Am încetat sa ascult tacerea,
Mi-am propus sa ating dialogul
Sa elucidez gândirea.
La primul zâmbet primit
Am promis sa ating iubirea.
Vazând prima lacrima albastra
Am sperat sa cunosc fericirea.
Când am pierdut caldura umeda a celeilalte mâini
Am râvnit siguranta.
Când m-am regasit într-un spatiu pustiu
Am perceput speranta.
Câstigând contur de stea
Am stapânit suflete ratacite.
Încercând sa ma dezvalui
Am cautat respect în planete nedescoperite.
Din dorinta de a ma reflecta
Am strigat dupa întelegere, încredere si sensibilitate.
De teama de a nu fi alungat
Am renuntat la tot,
Am continuat sa cad.
...
Astazi când totul e un haos,
Acum când nimic nu are sens,
Refuz sa fiu pictat în temeri,
Sa fiu o nota într-o balada de neînteles.
Prefer mirosul unor petale lipsite de culoare
Dar bogate în cele mai extravagante esente,
Decât un câmp de flori de multi visat
Si totusi lipsit de nuante.
Vreau sa fiu alb si negru,
Vizibil si totusi invizibil,
Sa descopar tot ce e imposibil,
Sa cad si mai puternic sa ma ridic,
Vreau totul si nu vreau nimic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu