Vidul tânjește după umbre
Palma-ți plânge cu lacrimi de sânge în acest deșert derizoriu
Zâmbetul descuamat de speranță și-a așternut povara, izolând interiorul cu o peliculă de rugină (eternele "bube, mucegaiuri și noroi")
De când nu te-ai mai privit?
Când ai încetat să-ți fii prieten, camarad, pilon moral?
În urma unei ședințe de terapie, ai implementat autoflagelarea
-Motivul calvarului?
-Incinerarea iubirii.
Ai îngropat flegmatic toate trăirile dobândite, moștenite...
Tulburare obsesiv-compulsivă?
Mecanism de autoapărare, de distragere
Ai dezinfectat toate amintirile, visele și fricile
Te-ai renegat..
De ce nu ai ascuns mizeria sub preș?
Amprentele ți-au invadat sufletul: Tornadă!
Scopofobie?
Viața te-a răsplătit cu mult râvnita penitență
Singurătatea
Împarte-ți destinul cu tine, cu celălalt tu
Hrăniți-vă cu ura pe care ați semănat-o
Iedera a împăienjenit privirea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu