Natura isi arata iar latura vulcanica , ma ameninta si ma atentioneaza ca ignoranta a atins cote maxime si pentru a-mi atrage atentia abordeaza o strategie asemanatoare cu a mea : o sa stinga focul cu foc .
Vantul dulce , catifelat al primaverii s-a transformat intr-o coregrafie cu miscari browniene a milioane de lame ascutite si , pentru a amplifica durerea , o ploaie acida spala cu alcool sangele inchegat .
Dupa multa rezistenta oarba realizez ca nu trebuie sa continui aceasta lupta inutila si ca trebuie sa avansez ; asta ar face un adevarat invingator .
Trebuie sa ma deschid pentru a lasa lumina calda sa ma purifice .
Recunosc acum , desi nu in totalitate , ca simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita , o sa captez toata afectiunea pentru a o putea returna in starea ei initiala , pentru a-i reda caracterul terapeutic , afrodiziac .
Oare iti mai amintesti zilele agitate cand ma intrebai de ce nu-ti pot spune niciodata “te iubesc” ?
Strangeam din umeri ca un copil pentru ca mi se parea un detaliu pur si simplu nesemnificativ .
Acum , cand este prea tarziu , stiu …
Nu am inteles niciodata semnificatia si importanta acestui cuvant “ iubire” …
Sentimentul exista si exista ; il detin , il cenzurez , insa e anonim ; e acel ceva care iti relaxeaza inima , o determina sa zambeasca sau sa planga , sa valseze sau sa se inchida in carapacea ei pretioasa din sidef .
Asta simt cand sunt cu tine , asta simt cand ratiunea ma paraseste si plonjeaza in cel mai subtil mod posibil in buzunarul calduros al sacoului tau sau in circumvolutiunile palmei tale umede in timpul plimbarilor pe malul lacului argintiu din cauza reflectiei lunii acesteia narcisiste .
Simt cum toate planetele se aliniaza si construiesc pod pentru ca zborul sa fie mai usor .
Pana si stelele contribuie la sentimentul acesta divin ; ele sunt flacara din ochii mei la vederea imaginii tale reflectata in lumina vie a artificiilor .
Iubirea este inocenta , este melanj durere-fericire , implinire , angoasa , este aranjamentul floral care imbraca spiritul dupa ce acesta paraseste carcera trupului .
Iubesc fluturele sfios ce se confunda in natura inocenta , iubesc teiul care plange cu lacrimi senzuale frumosul , perfectiunea cristalelor de gheata , iubesc aroma inselatoare a cafelei de dimineata , gustul amar al unui bun ramas … si orice altceva iubesc pe acest pamant si in infinitul pustiu , in abisul visului esti TU …
Comentarii
Trimiteți un comentariu