Big Bang-ul

" VIATA ESTE DOAR UN FILM DE LUNG METRAJ ...''


Copilaria ... Ce semnificatie are pentru voi copilaria ?
Probabil pentru unii copilaria este o etapa frumoasa a vietii, un moment pe care merita sa si-l aminteasca, in timp ce pentru altii acelasi termen poate avea semnificatii diferite .
In ceea ce ma priveste, consider copilaria ca fiind esenta vietii mele ...
Nu este oare copilaria perioada de maxima fericire, perioada de maxima sinceritate si totodata o etapa din dezvoltarea spirituala a fiecaruia ?
Mi-aduc aminte de jocurile pe care le inventam impreuna cu prietenii mei, de toate acele reguli pe care acum le consider ridicole si care atunci reuseau sa ne aduca zilnic zambetul pe buze.
Cu siguranta, copiii au o imaginatie bogata si desigur ei s-ar putea dovedi mai buni scriitori Sf, si nu numai, decat adultii .
De ce isi pierd adultii imaginatia, interesul si totodata puterea fata de lucrurile cu adevarat importante ?
Raspunsul este in realitate foarte simplu : din cauza logicii .
De ce trebuie sa existe o explicatie logica pentru orice fenomen ?
… Realitatea este oricum compusa dintr-o serie de paradoxuri …
Oare ei chiar nu isi dau seama ca acest lucru ii determina sa se abata de la esenta vietii lor, de la idealurile lor ?
Am avut, deci, o copilarie frumoasa cu doi parinti nemaipomeniti, puternici si care ne-au indus mie si lui Emily sentimentul ca putem face orice atata vreme cat ne dorim cu adevarat .
Cu toate acestea, firul copilariei mele a fost rupt mult prea devreme si foarte brusc …
Era o invazie lichida din nori de potop prabusiti parca deasupra orasului . Din cand in cand rafale de vant maturau strada …
In locul comun al locuitorilor Great Falls , doi copii tinandu-se de mana priveau dezorientati spre centrul universului lor : doua cutii de stejar masiv .
Baietelul, caruia nimeni nu i-ar fi putut da mai mult de 7 ani plangea neincetat moartea celor mai dragi fiinte din viata lui , insa ridicand privirea si vazand-o pe sora lui cu numai 3 ani mai mare , lacrimile incepura a i se cristaliza si inceta subit sa mai planga .
Fetita, pe al carei chip se intiparise o expresie deosebit de serioasa exprima o maturitate iesita din comun .
Parul blond si cret cu o usoara nuanta portocalie , ochii albastri-violet de o stralucire profunda emanau deobicei o frumusete timida , dar rara , insa nu si de aceasta data …in acea zi nefericita , chpul ei de copil devenise chipul unei fete sigure pe ea , cu capul pe umeri si capabila de responsabilitati , chipul unui adult.
Nu pot sa cred cata putere putea exprima Emily, cata incredere si siguranta . In acea zi am vazut cel mai cald si cel mai sincer zambet pe care mi l-a oferit vreodata.
Dar acesta nu era de ajuns pentru a-mi inlatura suferinta, din contra, a inrautatit si mai mult lucrurile, acest zambet a fost precum o palma dupa o bataie zdravana .
O lunga perioada de timp am crezut ca nu o mai cunosc, nu putea fi ea Em, sora mea mai mare, nu semana deloc cu ea.
Mult timp am refuzat sa ii mai vorbesc, am evitat-o si am judecat-o, crezand ca nu mai aveam nimic in comun, nici macar parintii nostri.
  
                                 

Acea perioada trebuie sa fi fost cea mai grea pentru ea . Mult mai tarziu am inteles ca privirea ei dezvaluia dezamagire, nu o puteam intelege, pe deasupra, o mai si invinovateam.
Adevarul este ca suferea mai mult decat am facut-o eu vreodata .
Desi era sincera cu mine, refuza totusi sa isi arate slabiciunile in fata mea, refuza sa recunoasca ca este un copil, se purta mereu ca un adult .
Moartea bunicii, singura noastra ruda pe care o mai aveam, a reusit sa distruga definitive copilul din ea si, surprinzator, sa ne uneasca mai mult .
Acum eram indreptatiti sa spunem ca suntem singuri pe lume, dar cel putin ne aveam unul pe celalalt .
Astfel am fost instalati la caminul copiilor parasiti, in cazul nostru singuri, orfelinatul .
Si astfel a inceput aventura vietii noastre …
Ati putea intreba de ce aici, nu ?
Ei bine, deoarece pana acum, acesta nu a fost decat prologul unei vieti zbuciumate si plina de peripetii …